Trăim vremuri în care tehnologia ne schimbă ca oameni. Ne schimbă rutina, comportamentul. Ne schimbă modul în care muncim, cumpărăm, învățăm, comunicăm și luăm decizii. AI-ul intră în birouri, în școli, în magazine și în telefoanele noastre cu o viteză greu de ignorat. Iar întrebarea nu mai este dacă vine schimbarea, ci cât de pregătiți suntem pentru ea. The List aduce o conversație practică cu antreprenorul Vitalie Eșanu despre digitalizare, inovație, e-commerce, securitate și educație digitală. Fără limbaj complicat. Doar idei, experiențe și o viziune pragmatică despre ce urmează, ce contează cu adevărat și cum poate tehnologia să devină un avantaj real pentru business, carieră și viața de zi cu zi.

Ați construit proiecte digitale care au funcționat în criză, nu doar în prezentări. Ce anume separă, în Moldova, o soluție tehnologică frumoasă de una care chiar rezistă când este folosită masiv?

În anul 2022 am creat probabil vreo 13 sisteme informaționale. Trei dintre ele erau dedicate refugiaților, două pentru guvern și unul pentru voluntarii care ajutau refugiații. Această rapiditate vine din faptul că lucrez singur, iar acest lucru contează mult la viteza cu care trec de la înțelegerea problemei la implementarea ei. Nu este neapărat legat de moldoveni, însă la noi, într-o țară mică, rapiditatea și eficacitatea contează mult. Într-o țară mică e bine să fii puțin generalist, mai degrabă decât specializat și nișat.

Ați spus anterior că multe sisteme digitale au nevoie de „ownership”, nu doar de bugete și caiete de sarcini. Cine ar trebui să fie, în realitate, proprietarul unui serviciu digital public: statul, dezvoltatorul, instituția beneficiară sau utilizatorul?

Oh, aici e o întreagă problemă. Acum lucrurile stau așa: de obicei, un donator internațional întreabă un minister sau o organizație publică de ce au nevoie. Dacă e vorba de un sistem, atunci se angajează cineva să facă un caiet de sarcini, care să descrie cum trebuie să funcționeze acel sistem informațional. Doar acest lucru poate dura 6-12 luni. Apoi caietul de sarcini se trimite la AGE (Agenția de Guvernare Electronică), iar ei aprobă sau nu acel caiet. Pot refuza dacă un astfel de sistem există deja sau dacă unele informații se află în MConnect, însă sistemul propus cere aceleași informații de la cetățean încă o dată. În fine, după ce este aprobat, se organizează un tender care durează vreo două luni. Apoi câștigătorul intră într-o lungă discuție cu organizația; sistemele mai complexe pot dura până la 2 ani de dezvoltare. De obicei, dezvoltarea include și un an de mentenanță. Al doilea an rămâne ca instituția să bugeteze suportul pentru acel sistem informațional.

Și iată că aici ne pierdem: depinde cine se perindă pe la conducerea ministerului sau a organizațiilor — aceste sisteme informaționale pot deveni moarte. Adică nimeni nu mai are grijă de ele, au uitat să le bugeteze… și așa trec câțiva ani, până se trezesc că sistemul este învechit și trebuie făcut altul. Totul se ia de la capăt.

Acum statul este ownership-ul produsului public, iar compania privată vine doar cu oameni/ore. În majoritatea cazurilor, dezvoltatorii fac doar ce scrie în caietul de sarcini și atât. Din experiența mea de antreprenor, acesta rămâne în faza eternă de MVP (minimum viable product). Pentru că într-o companie care are la baza business-ului un sistem informațional, owner-ul îl îmbunătățește continuu. Așa ar trebui să fie și la stat.

Am mai observat un fenomen interesant: în majoritatea cazurilor, statul nostru nu plătește pentru crearea sistemelor informaționale, ci o fac donatorii internaționali. De multe ori, ei impun niște reguli absurde, prin care dezvoltatorii din țara noastră nu pot participa, iar contractele se duc la companii din afara țării.

Moldova vorbește mult despre digitalizare. Dar unde vedeți cea mai mare ruptură: între stat și companiile IT, între instituții și cetățeni sau între ambițiile politice și capacitatea tehnică de implementare?

Ruptura cea mai mare e în birocrație. Acum un sistem informațional este interconectat cu multe servicii online. Cel mai simplu exemplu este utilizarea tokenilor pentru Inteligența Artificială. Iar statul nu are mecanisme prin care să plătească lunar sume diferite, adică în funcție de cât consumă. Și nici nu are mecanisme prin care statul să plătească direct o companie externă cu cardul de credit. Pentru asta se organizează tendere printr-o companie privată care plătește cu cardul, apoi statul cumva îi rambursează.

A doua ruptură e viteza de luare a deciziilor: în ziua de azi poți face un sistem informațional complex în câteva săptămâni, iar la stat durează câteva săptămâni doar să deschizi un port IP la un server sau să cumperi un domeniu care să aparțină statului (pe care, apropo, tot de la stat îl cumperi).

Într-o economie mică, timpul pierdut cu birocrația este tot un cost de business. Care sunt primele trei procese pe care Moldova ar trebui să le digitalizeze impecabil pentru antreprenori?

Da, birocrația la stat e una dintre cele mai mari probleme. În construcția unui sistem informațional pentru stat, probabil 20% îi revine birocrației și 80% dezvoltării. Cu tehnologiile noi apărute anul acesta, costul de dezvoltare scade dramatic, iar cifrele se vor inversa: 80% din costuri vor fi birocratice și doar 20% pentru dezvoltare. Tocmai din această cauză eu deja refuz să mai fac contracte cu statul. Mai bine fac 5 proiecte pentru privat, unde birocrația este aproape 0%, decât să-mi pierd timpul ineficient pe procese birocratice.

Moldova are multe procese digitalizate. Însă există unele fundamentale și triviale de rezolvat care, din anumite motive, se țin pe hârtie. De exemplu, înregistrarea unei companii nu o poți face online, pentru că trebuie să te duci la nu-știu-ce organizație ca să-ți valideze numele companiei… iar acest pas nu este digitalizat — respectiv, tot procesul nu merge.

Ați dezvoltat platforme precum uahelp.md și dopomoha.md în contextul crizei refugiaților. Ce lecție din acea perioadă ar trebui transformată într-o regulă permanentă pentru statul digital?

Oho, multe lecții. Statul nu are bugetat nimic pentru situațiile de criză. Uahelp a fost creat din banii mei și abia peste 4 ani a fost luat la balanța Ministerului Muncii — cu 0 lei.

Statul nu are încredere în cetățenii săi. Un grup de voluntari rezolva probleme de logistică pe care statul nu le putea rezolva: găsirea de locuințe, hrană, locuri de muncă, medici… Însă statul nu a vrut ca ei să aibă acces la Uahelp.md, așa că am hotărât să le fac un sistem independent, Dopomoha.md, prin care cred că au trecut mult mai mulți refugiați decât prin uahelp.md.

Oamenii reacționează cel mai rapid în situații de criză, apoi voluntarii, apoi statul, apoi instituțiile internaționale. Însă și oboseala vine în aceeași ordine: primii obosesc oamenii — după două săptămâni deja nu mai pot ajuta —, apoi voluntarii, care pot ajuta câteva luni, apoi statul, un an sau doi, și, în sfârșit, organizațiile internaționale, care pot ajuta ani de zile.

Într-o situație de criză, orice sistem informațional disponibil trebuie utilizat; nu trebuie așteptat unul special. Google Docs, Excel… toate sunt bune.

Citesc.eu folosește inteligența artificială pentru analiza știrilor și a contextului informațional. Cât de pregătită este Moldova să folosească AI nu ca jucărie tehnologică, ci ca instrument de protecție democratică și economică?

Citesc.Eu este un proiect-experiment; încercăm diferite metode de procesare a volumului de informație. În campania electorală aveam AI-uri care monitorizau tot ce se vorbea despre partide și, la fiecare 30 de minute, raportau toate linkurile de pe Telegram, web, TikTok, YouTube, Facebook. ONG-urile primeau rapoarte zilnice despre narativele care se propagau prin media. AI-ul face o muncă pe care niciun om și nici o echipă întreagă nu o poate face. Sunt sigur că viitorul monitorizărilor va fi doar cu ajutorul AI-ului. Omul va primi rapoarte personalizate și va lua doar decizia.

Vorbiți des despre manipulare, rețele sociale și riscuri informaționale. Pentru mediul de business, care este riscul mai mare astăzi: atacul cibernetic clasic sau atacul de imagine amplificat de algoritmi?

În ziua de azi, ca, de fapt, de când există oamenii, toți manipulează. Nu există o publicație despre care să pot recomanda că, uite, ei scriu doar lucruri adevărate. Din contră, lupta cu manipularea a adus micul business la pierderi considerabile. Dacă luăm același GDPR, care interzice monitorizarea, de fapt acest lucru s-a făcut mai mult din considerente politice — ca nu cumva cineva să-ți afle preferințele politice și să te manipuleze. La celălalt capăt al bățului au ajuns micii antreprenori, care foloseau rețelele sociale pentru a targeta cât mai exact. În final, avem un mic business care plătește mult mai mult, pentru că rețelele nu te mai pot targeta exact. Iar rețelele, acum, fac și mai mulți bani din publicitate.

Despre atacurile cibernetice: ele au fost, sunt și vor fi — totul depinde de igiena informațională a fiecăruia. La nivel de stat, practic Republica Moldova a închis accesul din afară pe toată durata campaniei electorale și astfel au declarat că au combătut atacurile cibernetice. Dacă sistemele informaționale sunt făcute corect, de obicei rezistă la atacuri foarte mari. Am avut câteva atacuri pe moldova1.md (a rezistat încât lumea nici nu a observat). Pattern-ul este următorul: te atacă cu DDoS — dacă îți pică site-ul, țin atacul mai mult timp; dacă nu îți pică site-ul rapid, trec la altul.

La BSides Chișinău 2025 ați prezentat date despre peisajul TikTok în Moldova și ați atras atenția că rețelele sociale au devenit canale majore de manipulare și atac. Cum ar trebui să arate o strategie serioasă de securitate digitală pentru companii, dincolo de antivirus și parole mai bune?

Dacă înainte statul avea monopol asupra manipulării, acum statul nu mai are acest monopol. Și dorește să și-l recâștige prin diferite metode — fie prin DSA (Digital Services Act), fie prin criminalizarea acestui domeniu. Mi se pare un pas foarte periculos pe care îl face statul. Dacă luăm acest domeniu, UK este pe primul loc la oameni încarcerați pentru comentarii pe Internet — de departe mai mulți oameni decât în Rusia și China. Părerea mea este că ignorarea manipulatorilor este cea mai bună tactică. Doar faptul că îi monitorizezi și apoi faci rapoarte care apar ulterior în media le aduce mai mult trafic decât sperau ei.

MDS 2026 pune pe agendă AI, e-commerce, startup-uri, infrastructură, competențe digitale și cybersecurity. Dacă ați avea o singură intervenție pe scena summitului, ce mesaj inconfortabil ați transmite comunității tech și autorităților?

Începând cu anul acesta, ștergeți din procesul birocratic tot ce credeți că știți despre cum se face un sistem informațional. Sistemele informaționale au devenit commodity datorită Agentic AI. De fapt, eu am făcut câteva sisteme informaționale pentru stat în felul următor: discutam cu echipa ce problemă au, apoi discutam cu Claude Code despre cum să o rezolv, construiam sistemul informațional, iar apoi făceam caietul de sarcini și documentația despre cum funcționează acel sistem. Vineri discutam cu echipa, iar luni primeau sistemul în producție. Atât de mult s-a schimbat lumea noastră, a celor care facem sisteme informaționale. Pare ireal — până când nu vezi cum se face. Mai mult decât atât, în următorii ani toate profesiile vor trece prin această schimbare majoră generată de Agentic AI. Eu chiar acum fac câteva sisteme în paralel, pentru diferite industrii.

Dacă Moldova ar vrea să fie luată în serios ca țară digitală europeană, ce ar trebui să poată arăta concret peste trei ani: mai multe startup-uri, servicii publice fără ghișeu, infrastructură sigură, produse AI sau o cultură tehnologică mai matură?

Trebuie să elimine birocrația din sistem — e cea mai mare frână. Să digitalizeze crearea și închiderea unei afaceri; altfel, eu intru pe Stripe Atlas și îmi fac în 10 minute o companie în Statele Unite. Comunicațiile noastre de internet cred că sunt cele mai bune din lume. La capitolul AI, suntem la mila Statelor Unite și a Chinei — nici noi, nici Europa nu avem capacitatea să facem ceva mai bun. Ne rămâne să experimentăm cu tehnologiile, așa cum, de fapt, eu mă joc cu ele zi de zi.

Vă mulțumesc!