Republica Moldova intră în 2027 cu intenția de a cere mai mult de la unul dintre cele mai profitabile sectoare ale economiei. Guvernul propune majorarea, pentru un an, a impozitului pe profitul băncilor de la 12% la 18%. Pentru buget, calculul pare simplu: o cotă mai mare ar trebui să aducă venituri suplimentare. Pentru economie, ecuația este însă mai complicată.

Băncile vin după o perioadă de creștere puternică a creditării, iar o parte din profitul lor se întoarce în capital și susține noi împrumuturi pentru populație și companii. Ce se întâmplă atunci când statul ia o parte mai mare din acest profit? Cât câștigă bugetul și ce ar putea pierde economia printr-o capacitate mai mică de finanțare?

Dorel Noroc, președintele Asociației Băncilor din Moldova, pune în balanță cele două efecte și explică de ce discuția despre noua cotă de 18% nu este doar despre profitul băncilor, ci și despre credite, investiții, capital și predictibilitatea pe care Republica Moldova o oferă investitorilor.

Propunerea de majorare, pentru anul 2027, a cotei impozitului pe profit aplicabile sectorului financiar de la 12% la 18% se află încă în proces de consultare. Sectorul bancar urmează să analizeze măsura și să transmită observațiile sale oficiale în termenul stabilit. Este însă important ca discuția publică să pornească de la o înțelegere corectă a rolului băncilor în economie, a modului în care profitul bancar se transformă în capital și credite, precum și a efectelor pe care modificările fiscale le pot avea asupra încrederii investitorilor.

Înțelegem preocuparea Guvernului de a identifica surse suplimentare pentru consolidarea bugetului public. Republica Moldova are nevoie de resurse pentru servicii publice, salarii, protecție socială, investiții și implementarea reformelor. Totuși, o măsură fiscală nu trebuie evaluată exclusiv prin suma pe care o poate genera într-un singur an. Trebuie analizate și efectele sale asupra investițiilor, capitalizării, costului finanțării, comportamentului investitorilor și creșterii economice.

În cazul băncilor, legătura dintre profit, capital și creditare este directă. Profitul nu este doar o sumă destinată acționarilor. O parte importantă a acestuia rămâne în bancă și este inclusă, după îndeplinirea condițiilor prudențiale, în fondurile proprii. Acest capital suplimentar permite băncilor să acorde mai multe credite, să absoarbă eventualele pierderi și să contribuie la menținerea stabilității financiare.

Prin urmare, fiecare leu achitat suplimentar sub formă de impozit este un leu care nu mai poate fi utilizat pentru consolidarea capitalului. Efectul economic poate fi de câteva ori mai mare decât suma încasată imediat de buget, deoarece capitalul bancar susține un volum multiplu de credite.

Sectorul bancar finanțează tot mai mult economia

Aceste cifre arată că băncile au finanțat atât necesitățile populației, inclusiv achiziția și construcția locuințelor, cât și activitatea curentă și investițională a mediului de afaceri. Au fost susținute comerțul, serviciile, agricultura, industria, construcțiile, transportul, energia și alte sectoare importante pentru economie.

În spatele acestor cifre sunt familii care și-au cumpărat o locuință, companii care și-au finanțat stocurile, antreprenori care au cumpărat utilaje, întreprinderi care și-au extins capacitatea de producție și proiecte care au creat locuri de muncă.

Ne bucurăm să constatăm că, în anul 2026, finanțarea de către bănci a companiilor înregistrează o dinamică mai puternică. Este o evoluție importantă, deoarece o creștere mai pronunțată a creditării mediului de afaceri înseamnă mai multe resurse orientate către investiții, tehnologii, eficiență energetică, producție și dezvoltarea capacității de export.

Este important să subliniem că majorarea volumului de finanțare nu a fost însoțită de o deteriorare a calității portofoliului. La sfârșitul anului 2025, creditele neperformante reprezentau 4,1% din total, unul dintre cele mai reduse niveluri istorice, iar creditele expirate constituiau doar 1,4%. Aceasta arată că extinderea creditării s-a produs în condițiile menținerii unei administrări prudente a riscurilor.

Tendința a continuat și în anul 2026. La 30 iunie, activele totale ale sistemului au depășit 202 miliarde lei, portofoliul de credite a ajuns la 114,3 miliarde lei, iar depozitele la 152,4 miliarde lei. Pentru o economie în care piața de capital și alte surse de finanțare sunt încă relativ puțin dezvoltate, băncile rămân principalul canal prin care economiile populației sunt transformate în investiții și finanțare pentru companii.

Rolul băncilor nu se limitează la creditarea economiei și administrarea economiilor populației. Sectorul bancar este unul dintre principalii vectori ai integrării europene, prin aplicarea standardelor europene în domeniul plăților, guvernanței, protecției consumatorilor, prevenirii spălării banilor și administrării riscurilor.

Un exemplu concret este conectarea operațională a Republicii Moldova la Zona Unică de Plăți în Euro, realizată la 6 octombrie 2025, după investiții și ajustări tehnice, operaționale și de conformitate efectuate de bănci. În numai zece luni, SEPA a devenit principalul canal pentru plățile transfrontaliere în euro: aproape 8 din 10 tranzacții sunt realizate prin acest sistem, iar aproximativ 960.000 de transferuri au generat economii de circa 13,2 milioane de euro pentru populație și companii. Costul mediu al unui transfer s-a redus de la comisioane cuprinse între 20 și 150 de euro la aproximativ 1,09 euro. 

Numărul tranzacțiilor procesate zilnic a crescut cu aproximativ 1.750, iar valoarea totală a transferurilor în euro a avansat cu circa 57%, de la 9,3 miliarde de euro la 14,6 miliarde de euro. Aceste rezultate arată că integrarea europeană a infrastructurii financiare produce efecte concrete: reduce costurile pentru cetățeni și diaspora, facilitează comerțul și investițiile și permite companiilor moldovenești să efectueze plăți în euro în condiții similare partenerilor din Uniunea Europeană.

Profitul este principala sursă internă de capital

În anul 2025, profitul net al sectorului bancar a constituit aproximativ 4,93 miliarde lei, în creștere cu 23,5% față de anul precedent. Rentabilitatea activelor a fost de 2,7%, iar rentabilitatea capitalului de 16,9%.

Privită separat, suma profitului poate părea mare. Ea trebuie însă raportată la active de aproximativ 190 miliarde lei, la depozite de peste 144 miliarde lei, la riscurile asumate și la capitalul pe care băncile sunt obligate să îl mențină. Profitul exprimat în valoare absolută nu oferă singur o imagine completă asupra rentabilității sau asupra resurselor de care băncile dispun efectiv pentru distribuire.

Profitul bancar are, în esență, două destinații. O parte poate fi distribuită acționarilor, iar o altă parte este reținută și utilizată pentru majorarea capitalului. În practică, profitul reținut reprezintă principala sursă internă de creștere a fondurilor proprii.

BNM confirmă că majorarea fondurilor proprii în 2025 a fost determinată inclusiv de includerea profiturilor eligibile în capital, după aprobările corporative și autorizarea BNM. În același timp, șapte dintre cele zece bănci au distribuit dividende, ceea ce înseamnă că trei bănci nu au efectuat asemenea distribuiri în anul respectiv.

În prima jumătate a anului 2026, băncile au continuat să direcționeze o parte importantă a profitului către capitalizare. Fondurile proprii ale sectorului au crescut de la 23,53 miliarde lei la sfârșitul anului 2025 la aproximativ 26,51 miliarde lei la 30 iunie 2026. Este vorba despre o majorare de aproape 3 miliarde lei, ceea ce reprezintă o evoluție foarte pozitivă pentru capacitatea sectorului de a finanța economia în condiții de stabilitate financiară.

Această consolidare a capitalului bancar a permis menținerea unei dinamici semnificative a creditării în anul 2026. Chiar dacă tendința este pozitivă, observăm în continuare că volumul creditelor crește foarte rapid în raport cu baza de capital care trebuie să le susțină. Din acest motiv, diminuarea profitului disponibil pentru capitalizare nu este o problemă exclusivă a acționarilor. Ea poate deveni o problemă pentru întreaga economie.

Rata de capital a sectorului nu trebuie comparată doar cu minimul prudențial de 10%. Băncile trebuie să respecte și amortizoare de capital, cerințe individuale stabilite în procesul de supraveghere și marje interne de siguranță. Prin urmare, diferența dintre rata sectorială și minimul de 10% nu reprezintă integral capital liber, disponibil pentru distribuire sau pentru o extindere nelimitată a creditării.

Impactul estimativ asupra creditării

Majorarea cotei de la 12% la 18% înseamnă o creștere cu 50% a sarcinii fiscale pentru aceeași bază de impozitare. În scenariul descris, povara fiscală suplimentară pentru anul 2027 ar putea fi de aproximativ 420 milioane lei.

Efectul economic nu se limitează însă la cele 420 milioane lei care ar fi colectate suplimentar la buget. Într-o abordare simplificată, utilizată pentru a explica relația dintre capital și creditare, un leu de capital bancar poate susține aproximativ șase lei de credite.

Aplicând acest raport orientativ, diminuarea cu aproximativ 420 milioane lei a profitului disponibil pentru capitalizare ar putea reduce capacitatea potențială de creditare cu aproximativ 2,5 miliarde lei în anul 2027.

Acest calcul nu înseamnă că volumul total al creditelor se va diminua. Creditarea va continua să crească, iar băncile vor continua să susțină populația și economia. Efectul constă în faptul că nivelul maxim al finanțărilor care ar fi putut fi acordate, în aceleași condiții de capital și risc, ar putea fi mai redus cu aproximativ 2,5 miliarde lei.

Estimarea arată efectul de multiplicare, unde un leu retras din profitul care ar fi putut fi capitalizat poate însemna mai mulți lei de finanțare care nu vor mai putea fi susținuți în aceleași condiții.

În final, problema depășește relația dintre stat și bănci. O capacitate mai redusă de creditare poate însemna mai puține investiții, o extindere mai lentă a companiilor, mai puține locuri de muncă și venituri fiscale viitoare mai reduse.

Statul poate obține un venit bugetar suplimentar imediat, dar o parte a acestui avantaj poate fi compensată de investițiile private care sunt amânate sau nu se mai realizează.

Se pot scumpi creditele?

Majorarea impozitului poate crea presiune și asupra costului creditelor, deoarece reduce rentabilitatea după impozitare a capitalului utilizat pentru acordarea finanțărilor.

Nu ar fi însă corect să afirmăm că toate dobânzile vor crește automat cu un anumit număr de puncte procentuale. Prețul unui credit depinde de costul depozitelor și al altor resurse atrase, de riscul clientului, termenul finanțării, nivelul provizioanelor, cerințele de capital, cheltuielile operaționale, concurența dintre bănci și politica monetară.

Debitorii actuali nu ar trebui să fie afectați de această măsură, deoarece modificarea cotei impozitului pe profit nu schimbă condițiile contractelor de credit aflate deja în vigoare. Eventualele efecte se pot manifesta în principal asupra creditelor noi și asupra condițiilor în care băncile vor decide să acorde finanțări viitoare.

O parte din cost poate fi suportată de acționari, prin profituri și dividende mai mici. O altă parte poate fi absorbită prin eficientizarea activității. Dacă însă presiunea fiscală va fi aplicată pe o perioadă mai lungă decât anul 2027, este posibil ca o parte a acesteia să fie transmisă gradual în condițiile de creditare, prin marje mai mari, criterii mai stricte sau solicitarea unor garanții suplimentare.

Băncile sunt și un contributor important la buget

În discuția privind majorarea impozitului este important să nu se creeze impresia că băncile contribuie într-o măsură redusă la bugetul public.

Potrivit datelor analizate de Asociația Băncilor din Moldova în baza rapoartelor financiare publice și a informațiilor disponibile la nivelul sectorului, impozitele, taxele, contribuțiile și alte plăți obligatorii achitate sau transferate de bănci la buget în anul 2025 au depășit 2,5 miliarde lei.

Această sumă include nu doar impozitul pe profit, ci și contribuțiile aferente salariilor, impozitele reținute și transferate la buget, taxele locale, TVA și alte plăți obligatorii.

Prin urmare, sectorul bancar este deja un contributor semnificativ la finanțarea cheltuielilor publice. Băncile contribuie la buget atât prin propriile obligații fiscale, cât și prin rolul de angajator, agent de reținere și intermediar în colectarea și transferarea unor plăți către stat.

Impozitul pe profit achitat de sectorul bancar a constituit în anul 2025 aproximativ 636 milioane lei. Această valoare reprezintă doar o parte din contribuția fiscală totală a sectorului.

Este importantă această distincție. Impozitul pe profit arată cât achită băncile din rezultatul lor financiar. Totalul contribuției fiscale este însă mult mai mare și reflectă rolul complex al băncilor în economie și în sistemul de colectare a veniturilor publice.

Predictibilitatea contează pentru investitori

O parte importantă a sectorului bancar din Republica Moldova este susținută de investitori și grupuri financiare internaționale. Aceste grupuri decid în ce piețe să aloce capitalul, comparând rentabilitatea, riscul, potențialul de creștere și stabilitatea regulilor.

O măsură fiscală aplicată strict pentru un singur an poate fi inclusă în planurile financiare și tratată ca o intervenție excepțională. Dacă însă o măsură prezentată drept temporară este prelungită, investitorii o vor considera o schimbare permanentă a regimului fiscal. Un exemplu relevant pentru această preocupare este plata obligatorie de 0,1% percepută la cumpărarea de către persoanele fizice a valutei străine în numerar. Măsura, invocată inițial ca una cu caracter temporar, continuă să fie aplicată și în prezent, iar costul este suportat direct de consumator, peste cursul de schimb. Acest precedent arată de ce o măsură fiscală prezentată drept excepțională trebuie să conțină un termen clar de expirare: odată introdusă, există riscul să fie menținută și după dispariția circumstanțelor care au justificat-o.

Aceasta poate influența nu doar deciziile privind aporturile de capital în sectorul bancar, ci și percepția generală asupra Republicii Moldova ca destinație pentru investiții. Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate și mai vizibile sectoare ale economiei, iar tratamentul fiscal aplicat acestuia poate deveni un punct de referință pentru investitorii din alte domenii.

Dacă un sector care înregistrează rezultate bune este supus unei impozitări suplimentare, investitorii pot interpreta această decizie drept un semnal că performanța financiară poate conduce la schimbarea selectivă a regulilor fiscale. Această percepție poate afecta planurile de investiții, chiar și atunci când măsura este prezentată ca fiind temporară.

Capitalul internațional este alocat către piețele care oferă cel mai bun raport între randament, risc și predictibilitate. Din acest motiv, respectarea caracterului temporar al măsurii este importantă nu doar pentru bănci, ci și pentru credibilitatea politicii fiscale a statului. 

Aplicarea unei cote speciale creează, totodată, un precedent fiscal riscant. Odată introdusă, apare posibilitatea ca măsura să fie prelungită sau repetată, fie pentru sectorul bancar, fie pentru alte sectoare considerate profitabile. Pentru investitorii potențiali, un asemenea precedent poate constitui un semnal negativ privind stabilitatea și previzibilitatea cadrului fiscal.

De aceea, dacă majorarea va fi adoptată pentru anul 2027, este esențial ca caracterul său temporar să fie respectat în mod strict. Menținerea promisiunii inițiale ar transmite un semnal de seriozitate și predictibilitate, atât investitorilor existenți, cât și celor care analizează posibilitatea de a investi în Republica Moldova.

O discuție despre echilibru

Sectorul bancar înțelege necesitatea consolidării bugetului și nu contestă dreptul Guvernului de a stabili politica fiscală.

Este însă important ca decizia să fie evaluată nu doar prin prisma venitului imediat obținut la buget, ci și prin efectele asupra capitalizării, creditării, investițiilor și încrederii investitorilor.

Băncile sunt deja un contributor important la bugetul public, cu plăți fiscale și obligatorii care au depășit 2,5 miliarde lei în anul 2025. În același timp, ele administrează economiile populației, finanțează companiile și investesc permanent în digitalizare, securitate și conformitate.

Nu putem solicita simultan băncilor să acorde mai multe credite, să își majoreze capitalul, să respecte cerințe prudențiale tot mai complexe și să investească în securitate și integrare europeană, iar în același timp să diminuăm principala lor sursă internă de capitalizare.

Obiectivul comun trebuie să fie un sector bancar profitabil, bine capitalizat și competitiv, care achită impozite, protejează economiile populației și poate finanța dezvoltarea economiei.

Echilibrul corect nu este între interesele statului și interesele băncilor. Este între venitul bugetar pe termen scurt și capacitatea economiei de a investi, de a crea locuri de muncă și de a crește pe termen lung.