Uneori, distanța dintre o idee bună și o afacere care funcționează se măsoară într-un utilaj. Alteori – într-un mentor bun, într-un prim contract sau în curajul de a încerca o piață nouă.

De șapte ani, proiectul „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade), implementat de PNUD cu sprijinul Suediei și Marii Britanii, încearcă să scurteze această distanță pentru antreprenorii de pe ambele maluri ale Nistrului. Peste 115 companii, dintre care 52 de start-up-uri, au primit sprijin pentru dezvoltare și extindere, iar 692 de locuri de muncă au fost create, 376 dintre ele pentru femei. Alte 29 de companii și-au consolidat capacitatea de export. 

Dar cifrele spun doar jumătate din poveste.

Pâinea care a câștigat timp

Cinci minute la minus 30–40°C. Atât îi trebuie tehnologiei de congelare instantanee pentru a schimba traseul unei pâini. Pentru Elena Andreev, însă, tehnologia a schimbat traseul întregii afaceri.

Când a pornit brutăria BioFrost la Tiraspol, mulți dintre prieteni nu-i dădeau mari șanse. Astăzi produce aproximativ 30 de tipuri de pâine, plăcinte, tăieței, croasanți și alte produse, are 17 angajați și o rețea de distribuție pe ambele maluri ale Nistrului. 

Grantul de 15.000 de dolari obținut prin AdTrade a venit exact în momentul în care afacerea avea nevoie să crească. Frigiderele și instalațiile de congelare rapidă au permis păstrarea semifabricatelor până la 120 de zile. Pentru client, asta înseamnă produse proaspăt coapte acasă în aproximativ 20 de minute. Pentru companie – producție mai eficientă și o rază de vânzare mult mai mare. 

Produsele BioFrost se găsesc acum în peste 30 de magazine, iar primele loturi au ajuns deja în România. Următoarea destinație este piața europeană.

Între timp, compania a făcut încă un pas: a instalat panouri fotovoltaice cu sprijinul AdTrade. Costurile au scăzut cu aproximativ 30%.

Elena spune că proiectul i-a economisit „cel puțin cinci ani din viață”. Probabil acesta este cel mai bun mod de a măsura uneori valoarea unei investiții: nu doar în bani, ci și în timp câștigat.

Pruna cu pașaport moldovenesc

În anii ’90, Valeriu Jalobă și-a pierdut locul de muncă. Inginer mecanic, cu trei copii și datorii de plătit, a cumpărat tot pe datorie o livadă și o întreprindere abandonată de uscare a prunelor.

Mai bine de două decenii mai târziu, conduce cea mai mare cooperativă a producătorilor de prune din Republica Moldova.

Fruitmol Group reunește șapte producători care lucrează împreună 180 de hectare de livezi. Unul dintre membri vine din stânga Nistrului. Asocierea le-a permis să construiască o casă comună de sortare, ambalare și procesare și, mai ales, să negocieze altfel accesul pe piețele externe. 

Cu 50.000 de dolari obținuți prin AdTrade și o contribuție proprie de 37.000, cooperativa a cumpărat din Argentina un echipament unic în Moldova pentru scoaterea sâmburilor din prune.

Înainte, același volum de muncă necesita opt oameni. Astăzi, utilajul este deservit de doi. Dar automatizarea nu a eliminat locuri de muncă: noile contracte și volumele mai mari au permis angajarea altor cinci persoane.

În fabrică sunt procesate anual peste 1.000 de tone de prune, iar 95% din producție merge la export – în peste zece țări, inclusiv România, Italia, SUA, Mongolia și Arabia Saudită. 

Uneori, drumul spre export începe cu un detaliu foarte mic: un sâmbure scos perfect.

Dulcele fără zahăr

Freya s-a născut dintr-o întrebare pe care și-o pun mulți părinți: ce dulce îi dau copilului meu dacă nu vreau zahăr, conservanți și coloranți?

Nadejda Gaipeli nu a găsit răspunsul în magazine. Așa că l-a făcut singură.

În concediul de îngrijire a celui de-al doilea copil, a cumpărat un uscător și a început să experimenteze acasă cu fructele de sezon. Au apărut primele gustări, apoi pastilele din fructe, pastele de arahide și seturile pentru vin fiert. Din experimentele din bucătărie s-a născut Freya. 

Sprijinul AdTrade a mutat afacerea într-o altă etapă. Echipamentele pentru uscare, deshidratare și curățarea fructelor au crescut productivitatea, iar mentoratul a ajutat-o pe Nadejda să regândească marketingul, ambalajele eco și etichetele.

Au apărut și două locuri noi de muncă.

Astăzi, produsele Freya se găsesc în cafenele și magazine, ajung în seturi corporate și încep să-și croiască drum de pe malul stâng spre malul drept al Nistrului.

Ambiția următoare este și mai interesantă: un ciclu de producție cu cât mai puține deșeuri. Resturile de mere, de exemplu, ajung la fermieri pentru hrană animală sau compost. 

O afacere începută pentru propriii copii începe, încet, să crească dincolo de familie.

Pariul pe cătină

La Biantti, cătina intră în hală și aproape nimic nu mai iese ca deșeu. Din fruct se obține suc. Pulpa devine ceai. Semințele sunt separate și transformate în ulei presat la rece. Este un ciclu aproape complet, construit în jurul unei plante pe care Igor Golban a pariat când încă puțini agricultori moldoveni o luau în serios.

A studiat piața europeană, a văzut potențialul și a plantat cătină ecologică la Carahasani. Prima recoltă a venit după trei ani. Apoi a început adevărata provocare: procesarea. 

Prin AdTrade, compania a primit peste 50.000 de dolari pentru echipamente de extragere și pasteurizare a sucului, deshidratare, congelare rapidă, ambalare și procesare a uleiurilor.

Diferența se vede în capacitate: de la aproximativ 300 kg pe zi, Biantti poate ajunge acum la 3–4 tone.

Dar povestea nu este doar despre tehnologie. Din cei 11 angajați, cinci sunt persoane cu dizabilități. Pentru cei din oraș compania asigură transport, iar pentru angajații din mediul rural – cazare. 

Astăzi, 90% din produse sunt încă vândute în țară și 10% merg la export. Igor Golban vrea să inverseze proporția și să transforme Biantti într-un hub de procesare pentru producătorii mici.

De la o plantație de cătină la un posibil centru agroindustrial. Uneori, creșterea începe tocmai cu ideea că nimic nu trebuie irosit.

Afacerea care „tunde” bariere

La 81 de ani, Boris Levițchii nu credea că o tunsoare îi poate schimba ziua.

Locuiește singur, se deplasează în scaun rulant și ajunsese să renunțe la frizerie. Până când, aproape de blocul său, a descoperit o clădire mică pe care scria „Frizerie socială”. A intrat fără ajutor – lucru rar pentru el – și a aflat că persoanele vulnerabile pot beneficia de servicii la preț redus, iar în cazul său chiar gratuit. 

În spatele locului sunt Natalia Balan și soțul ei, Denis Cojuhari. Denis a crescut într-un orfelinat de tip familial, alături de alți 20 de copii, și și-a promis că, atunci când va putea, va ajuta la rândul lui.

Cu un grant AdTrade de 10.000 de dolari, cei doi au cumpărat mobilierul și echipamentele necesare și au transformat ideea într-o afacere socială. 

Frizeria funcționează după un model simplu: clienții obișnuiți plătesc prețul integral, iar persoanele vulnerabile beneficiază de reduceri. Pentru cei care se deplasează greu există și servicii la domiciliu.

Aproximativ 15 oameni îi trec zilnic pragul. În paralel, afacerea instruiește tineri din familii vulnerabile și le oferă șansa unei meserii.

Boris spune că aici a găsit nu doar un frizer, ci și „urechi ca să-l audă”.

Poate că aceasta este definiția cea mai simplă a unei afaceri sociale.

Mătușele-hackeri

Lunea și vinerea au devenit zile speciale pentru Olga Contîreva. La 63 de ani, își pune rochia bună și merge la Casa de Cultură din Proteagailovca.

Nu la dans. La computer.

Acolo funcționează Pixel, centrul de alfabetizare digitală creat de Elena Savelieva. Seniorii învață să plătească facturile online, să facă programări la medic, să folosească Word și Excel, să recunoască fraudele digitale și chiar să înțeleagă ce este inteligența artificială. Copiii descoperă programarea și siguranța online. 

Olga și colegele sale și-au găsit deja un nume: „mătușele-hackeri”.

Pixel este o afacere socială. Serviciile contra cost finanțează cursuri gratuite pentru oamenii care au nevoie de competențe digitale, dar nu și le permit.

Cu 3.000 de dolari primiți prin AdTrade, Elena a cumpărat patru laptopuri, o consolă, ochelari VR și gamepaduri. A beneficiat și de mentorat și de o vizită de studiu la Atena, de unde s-a întors cu idei noi. 

Astăzi, două grupe de câte patru pensionari urmează dimineața cursuri de patru săptămâni, iar lista de așteptare crește.

Pentru Olga, schimbarea este foarte concretă: nu mai pierde jumătate de zi la poștă și vorbește mai ușor cu nepoții.

Într-o lume care se digitalizează rapid, uneori incluziunea începe cu ceva foarte simplu: să-i arăți cuiva unde să dea click.

Afacere croită din mers

Marina Tabuncic abia apucase să vadă că afacerea sa începe să funcționeze când au venit, una după alta, pandemia, criza energetică și războiul din Ucraina.

Pentru un atelier mic de confecții, fiecare putea fi un motiv suficient să se oprească.

Accent Textile a ales să se schimbe.

Compania din Ustia producea în principal uniforme și echipamente de protecție. Prin AdTrade, Marina a primit un sprijin de 15.000 de dolari, folosit pentru mașini moderne de cusut, un surfilator și o imprimantă pentru textile cu vopsele ecologice. 

Noile echipamente au permis diversificarea producției. Pe lângă uniforme au apărut hainele pentru copii, iar magazinul online a deschis accesul către clienți dincolo de geografia imediată a atelierului.

Creșterea s-a văzut și în echipă. Celor 15 femei care lucrau deja în atelier li s-au alăturat alte trei. Majoritatea sunt din Ustia și localitățile din apropiere – ceea ce înseamnă locuri de muncă create acolo unde opțiunile sunt, de regulă, puține.

Între timp, Marina a bifat încă un obiectiv: un magazin în Chișinău și o gamă mai diversă de produse și clienți.

Povestea Accent Textile nu este despre evitarea crizelor. Este despre ceva mult mai util în business: capacitatea de a te schimba înainte ca ele să te oblige să dispari.

Când fabrica are puls

În fiecare dimineață, Andrei Tocarenco își ia bastonul și pornește spre serviciu. Face drumul de 24 de ani și îl știe, literalmente, cu ochii închiși.

La Rassvet, zgomotul utilajelor seamănă cu un tren. Pentru Andrei este însă un sunet bun: îl numește „pulsul” întreprinderii. Dacă mașinile funcționează, cei 30 de angajați au de lucru. 

Rassvet este una dintre primele întreprinderi sociale din stânga Nistrului care oferă locuri de muncă persoanelor cu deficiențe de vedere.

Un grant AdTrade de 10.000 de dolari a adus echipamente și matrițe noi. Așa a apărut și un circuit neobișnuit de producție: seringile de unică folosință, decontaminate de instituțiile medicale, sunt transformate în materie primă pentru cleștișoare și umerașe. Din 40 kg de seringi pot rezulta până la 6 kg de cleștișoare. 

Noile utilaje au creat deja două locuri de muncă, iar extinderea producției ar putea aduce alte șase.

Dar cifrele spun doar o parte din poveste. Elena Lira lucrează aici de 38 de ani și asamblează zilnic peste o mie de cleștișoare. Pentru ea, serviciul este și venit, și locul unde comunică, râde și se simte utilă.

„Aici nimeni nu are nevoie de milă, ci de încurajare”, spune unul dintre colegi.

Poate că tocmai aceasta este miza Rassvet: nu să ofere compasiune, ci posibilitatea de a munci.