Climatul investițional din această parte a Europei trebuie studiat prin prisma unei lumi aflate în reașezare. Conflictele regionale, presiunile energetice și reconfigurarea economiei globale schimbă rapid poziționarea statelor din regiune. În această analiză pentru The List, Alexandru Baltag explică unde se află astăzi Republica Moldova și România între risc și oportunitate și ce factori vor conta decisiv pentru atractivitatea lor investițională în anii care urmează.

Climatul investițional din Republica Moldova și România trebuie analizat astăzi într-un cadru global marcat de suprapunerea mai multor crize și tensiuni geopolitice. Războiul din Ucraina rămâne un factor central, dar tabloul este complicat de escaladările din Orientul Apropiat, care reactivează riscurile legate de securitatea energetică și stabilitatea rutelor comerciale. În acest sens, criza resurselor energetice are un impact direct asupra indicatorilor macroeconomici din regiune, or creșterea prețurilor la energie alimentează inflația, reduce competitivitatea industrială și pune presiune pe balanțele comerciale și pe deficitele bugetare ale țărilor. În paralel, redefinirea ordinii mondiale, proces care este în curs, generează un alt tip de incertitudine, prin apariția unor crize greu de prognozat – precum cele din jurul Groenlandei, Iranului, Venezuelei sau din alte focare tensionate – care au efecte globale asupra comerțului, fluxurilor financiare și încrederii investitorilor. 

În acest context, Moldova și România se află la intersecția dintre presiuni externe și dinamici interne, iar analiza climatului investițional trebuie să surprindă atât vulnerabilitățile, cât și oportunitățile strategice care pot modela evoluțiile viitoare. Prin urmare, vom pune accent pe trei direcții majore, precum dinamica indicatorilor macroeconomici din Moldova și România, riscurile pe termen scurt și mediu, generate nu doar de conflictul regional, ci și de crizele globale și factorii care pot impulsiona investițiile. Această abordare permite o evaluare comparativă a celor două state, evidențiind modul în care presiunile externe și dinamica internă se intersectează pentru a modela climatul investițional în anii următori.

Între 2020 și 2025, Republica Moldova și România au traversat o perioadă de volatilitate macroeconomică accentuată, cu evoluții diferite, dar vulnerabilități comune. PIB-ul Moldovei a oscilat puternic, având o contracție severă în 2020 (–8,3%), apoi revenire conjuncturală în 2021 (+13,5%), apoi recesiune în 2022 (–6%) și creșteri modeste în 2023–2025. România a avut o traiectorie mai stabilă, dar cu tendință clară de încetinire: contracție în 2020 (–3,7%), revenire rapidă în 2021 (+5,9%), creștere în 2022 (4,7%) erodată de inflație, încetinire în 2023–2024 (2–3%) și stagnare în 2025.

Inflația a amplificat presiunile macroeconomice în regiune. În Moldova, nivelurile moderate din 2020–2021 au fost urmate de o explozie în 2022, când inflația a atins aproape 30%, reducând puterea de cumpărare și accentuând tensiunile sociale. În 2023–2024, inflația s-a redus treptat spre 10–12%, dar rămâne peste media regională, cu riscuri persistente din importurile energetice. România a înregistrat o creștere abruptă a inflației în 2022, până la 13%, determinată de criza energetică și costurile de producție, diminuând efectele creșterii economice. În 2023–2024, inflația a coborât spre 7–5%, iar în 2025 a indicat o stabilizare la 4%, apropiind economia de media regională, dar cu riscuri externe și fiscale încă prezente.

Deficitul bugetar a rămas un punct vulnerabil pentru ambele state. În Moldova, acesta a depășit pragul de 5% din PIB în perioada pandemiei și a crizei energetice, menținându-se la 5–6% în 2023–2025, finanțat în mare parte prin împrumuturi externe și sprijin internațional. România a înregistrat deficite structurale chiar mai mari, peste 6% din PIB în 2020–2022, iar ajustarea fiscală începută în 2023 a redus deficitul doar la 4–5%, reflectând dificultatea de a echilibra nevoia de investiții publice cu imperativele de stabilitate macroeconomică.

Comerțul exterior și balanța de plăți au accentuat vulnerabilitățile structurale. Moldova a înregistrat un deficit comercial persistent, agravat de importurile energetice și volatilitatea prețurilor internaționale, în timp ce exporturile agricole și vinicole nu au reușit să compenseze creșterea rapidă a importurilor. România s-a confruntat cu un deficit comercial structural, determinat de importurile mari de bunuri de consum și energie, dar integrarea în lanțurile de producție europene și intrările de fonduri comunitare au oferit un grad de stabilitate, chiar dacă competitivitatea industrială a fost afectată de costurile ridicate și presiunile inflaționiste.

Investițiile și fluxurile de ISD au fost esențiale pentru menținerea creșterii. Moldova s-a bazat pe investiții publice, cu o creștere estimată la peste 20% în 2024–2025, concentrate pe infrastructură, digitalizare și energie, dar dependența de sprijin internațional și vulnerabilitatea geopolitică limitează sustenabilitatea acestui ritm. România a beneficiat de o bază mai solidă de ISD, dar climatul investițional s-a deteriorat în 2022–2023 din cauza inflației și incertitudinii fiscale. Fondurile europene, în special PNRR, au catalizat investițiile publice, orientate spre infrastructură, energie verde și digitalizare, iar ISD s-au concentrat în sectoare cu valoare adăugată ridicată, precum IT&C și industria auto.

Din perspectiva riscurilor macroeconomice, perioada 2020–2025 a demonstrat că Republica Moldova și România sunt expuse la un cumul de factori externi și interni, iar dinamica indicatorilor economici coroborată cu consecințele războiului din Ucraina, conflictului din Iran și tensiunilor din alte focare globale conturează un tablou complex de incertitudini.

Pe termen scurt, principalele riscuri derivă din volatilitatea prețurilor la energie și materii prime, care pot alimenta noi episoade inflaționiste și pot accentua presiunile asupra balanțelor comerciale. În paralel, instabilitatea geopolitică din proximitatea regiunii – Ucraina și Orientul Apropiat – poate perturba fluxurile comerciale și investiționale, generând costuri suplimentare pentru finanțarea deficitelor bugetare. Totodată, tensiunile dintre SUA și UE pot crea incertitudini în politicile comerciale și fiscale, cu efect imediat asupra încrederii investitorilor.

Pe termen mediu, riscurile se amplifică prin posibila apariție a unor crize greu de anticipat. Aceste focare pot afecta stabilitatea financiară globală, cu impact direct asupra costului capitalului și asupra fluxurilor de ISD. În plus, deficitele bugetare ridicate și dezechilibrele comerciale structurale pot limita capacitatea statelor de a susține investiții publice și de a implementa reforme structurale, ceea ce reduce atractivitatea pe termen mediu.

În ansamblu, riscurile pentru Moldova și România se concentrează pe trei dimensiuni: energetică (dependența de importuri și volatilitatea prețurilor), fiscală (deficite persistente și dependență de finanțare externă) și geopolitică (conflicte regionale și tensiuni globale). Gestionarea acestor riscuri va fi decisivă pentru menținerea stabilității macroeconomice și pentru consolidarea climatului investițional în regiune.

Privind ansamblul riscurilor macroeconomice și geopolitice, este evident că Republica Moldova și România se află într-un context fragil, dar și plin de oportunități. Dinamica PIB-ului, inflația ridicată, deficitele bugetare persistente și dezechilibrele comerciale se suprapun cu consecințele conflictelor actuale, ceea ce amplifică incertitudinea și reduce predictibilitatea mediului investițional.

În acest cadru, factorii care pot impulsiona investițiile sunt clari: accesul la fonduri externe și europene, accelerarea tranziției verzi și digitale, diversificarea exporturilor și consolidarea infrastructurii critice. Pentru Moldova, sprijinul partenerilor internaționali și investițiile publice în infrastructură și digitalizare rămân esențiale pentru compensarea vulnerabilităților structurale. România, beneficiind de integrarea europeană și de PNRR, trebuie să valorifice mai eficient fondurile comunitare și să stimuleze investițiile private în sectoare cu valoare adăugată ridicată, precum IT&C, energie regenerabilă și industria auto.

Guvernele ambelor state trebuie să se concentreze pe trei direcții majore:

• Stabilitate macroeconomică: reducerea deficitelor bugetare și comerciale, consolidarea fiscală și menținerea inflației sub control.
• Diversificarea economiei: diminuarea dependenței de importurile energetice și extinderea bazei de exporturi, pentru a reduce vulnerabilitatea la șocuri externe.
• Creșterea atractivității investiționale: prin predictibilitate fiscală, reforme structurale și stimularea capitalului privat.

În contextul recroirii noii ordini mondiale, unde crizele pot apărea imprevizibil și cu impact global, Moldova și România trebuie să își construiască reziliența prin politici economice prudente, dar și prin deschiderea către investiții strategice. Astfel, stabilitatea macroeconomică și capacitatea de adaptare la schimbările geopolitice vor fi decisive pentru menținerea încrederii investitorilor și pentru valorificarea oportunităților pe termen mediu.

Alexandru Baltag
Dr. în Relații Internaționale și Studii Europene