Nu vorbește mult despre sine și nici nu simte nevoia să o facă. Preferă ca proiectele pe care le construiește să-i spună povestea în locul lui. De peste 20 de ani, Vitalie Verejan, fondator al companiei de dezvoltare imobiliară INAMSTRO, a ales să se exprime prin rezultate, prin proiecte care rezistă în timp și prin decizii asumate, luate fără grabă.

Extinderea în România nu a fost un pas de imagine, ci o continuare firească a unui parcurs construit etapizat, cu răbdare și atenție la detalii. De la primele proiecte din Iași până la dezvoltările din București, direcția a rămas aceeași: consistența, autenticul, construcțiile care devin emblematice. În interviul de mai jos, Vitalie Verejan vorbește despre decizii, diferențe între piețe și despre ce înseamnă, în realitate, să construiești într-un mediu care nu te cunoaște.

România nu este o piață în care intri întâmplător, iar în spatele acestei decizii stă un parcurs construit în timp. Dle Verejan, pentru cititorii care vă descoperă acum, cum a început, pentru dumneavoastră, acest drum?

Dezvoltarea și transformarea în realitate a proiectelor imobiliare a început acum aproximativ 20 de ani. De la bun început, am ales să mergem pe proiecte care se diferențiază, în locații bine alese, cu atenție la calitatea materialelor și la execuție. Proiectul Valea Morilor, realizat la Chișinău acum 15 ani, își păstrează și astăzi poziția în zona premium, ceea ce pentru noi înseamnă mult.

Am crescut pas cu pas. Fiecare proiect a venit cu lecții și provocări care ne-au ajutat să ne definim mai clar direcția.

România nu a fost o întâmplare și nici o decizie de moment. A venit firesc, după ce am acumulat suficientă experiență și am înțeles bine piața de acasă. A fost, mai degrabă, un pas asumat, făcut atunci când am simțit că suntem pregătiți.

Extinderea Inamstro în România nu s-a oprit într-un singur oraș. Ați început la Iași, ați continuat cu Brașov și sunteți astăzi la București. Privind această traiectorie, a fost o strategie construită pas cu pas sau o adaptare continuă la oportunități?

Extinderea nu a pornit de la o strategie fixă, stabilită din start, ci mai degrabă dintr-o adaptare continuă la oportunitățile care au apărut pe parcurs. Am urmărit atent piața, am analizat fiecare context și am ales să intrăm acolo unde am simțit că putem aduce valoare reală.

Iașiul a fost un pas firesc, un oraș apropiat ca ritm și deschidere. Brașovul și Bucureștiul au venit ulterior, fiecare cu provocări diferite, dar și cu oportunități distincte. Nu am urmat un plan rigid, ci mai degrabă am mers acolo unde am simțit că experiența noastră și modul în care construim se potrivesc.

Cred că această flexibilitate ne-a ajutat cel mai mult. Ne-a permis să ne adaptăm, să învățăm din fiecare piață și să creștem echilibrat, fără să forțăm etapele.

Privind înapoi, cât de dificil este, în realitate, să intri și să te impui pe o piață precum cea din România?

Nu este ușor. Intrarea în România înseamnă mai mult decât o investiție, înseamnă timp, răbdare și capacitatea de a te adapta. Un business nu se transferă pur și simplu, dar se construiește din nou. Nu ai în spate decât experiența, restul le iei de la zero.

România înseamnă o piață competitivă, extrem de matură, cu jucători bine poziționați și cu așteptări ridicate din partea clienților. Nu te impui prin prezență, ci prin ceea ce construiești și prin consecvență.

La început, fiecare pas este analizat mai atent. Trebuie să înțelegi regulile, ritmul și temperamentul acestei pieței, felul în care percepe ea luxul și confortul. În același timp, trebuie să îți păstrezi identitatea și stilul de lucru.

Cred că dificultatea nu este doar în a intra, ci în a fi relevant și chiar un reper. Iar asta se construiește în timp, prin proiecte livrate corect și prin încrederea pe care o creezi cu fiecare etapă.

Pe măsură ce creșterea a devenit vizibilă, apar și cifrele. Pentru anul 2022, cifra de afaceri era de circa 897,5 milioane de lei, iar profitul de 47 de milioane. Cum arată INAMSTRO astăzi, în cifre actualizate pentru 2025, și cât din acest rezultat este generat de piața din România?

Preferăm să nu intrăm în detalii legate de profit, însă putem spune că, în prezent, investițiile noastre în proiectele din România se ridică la aproximativ 20 de milioane de euro.

Pentru noi, acest lucru reflectă nivelul de implicare și încrederea pe care o avem în această piață. Ne concentrăm pe dezvoltarea proiectelor și pe consolidarea prezenței pe termen lung, iar rezultatele financiare sunt, în mod firesc, o consecință a acestui proces.

Care este, în prezent, expunerea companiei în România, în investiții, număr de proiecte?

Dezvoltăm proiecte în mai multe orașe, fiecare are specificul său.

Avem finalizate trei proiecte în Iași, Complexul rezidențial M. Sadoveanu, proiectele Zorile și Azimut, care au reprezentat primele etape ale prezenței noastre pe această piață.

În același timp, continuăm prin proiecte aflate în construcție – Carpathia în Brașov, Helios și Nobel Art Apartments în București. Ultimele vin cu o filosofie aparte, un vibe care își va lăsa cu siguranță amprenta.

Această structură reflectă modul în care am ales să creștem, pas cu pas, consolidând fiecare etapă înainte de a păși mai departe.

Un proiect începe cu o idee, dar se susține cu bani. În cazul INAMSTRO, cât de mult contează capitalul propriu și cât de dependent este modelul de ritmul vânzărilor și de accesul la finanțare?

În cazul nostru, capitalul propriu joacă un rol esențial, mai ales în contextul pieței din România, unde accesul la finanțare bancară pentru proiecte imobiliare este mai limitat.

Din acest motiv, dezvoltarea se bazează în mare parte pe resursele proprii și pe ritmul vânzărilor. Capitalul propriu susține etapele inițiale și oferă stabilitate, iar vânzările asigură continuitatea și un ritm constant al lucrărilor.

În acest echilibru dintre capital și vânzări se construiește, de fapt, evoluția fiecărui proiect.

Ați intrat pe piață cu ideea unei abordări diferite. Dacă excludem discursul de marketing, în ce se vede această diferență astăzi?

Pentru noi, dezvoltarea unui proiect începe cu definirea unui concept arhitectural care să reziste în timp, urmat de analiză și discuții detaliate. Nu ne uităm doar la cum arată un proiect astăzi, ci la valoarea pe care o va avea peste ani.

Punem un accent real pe calitate și pe detalii. Avem o abordare riguroasă, în care fiecare element este verificat atent, până la cele mai mici detalii. Estetica nu este întâmplătoare, ci rezultatul unui proces bine controlat.

În același timp, tratăm proiectarea și execuția cu responsabilitate. Asta se vede în finisaje, în modul în care sunt gândite amenajările și, mai ales, în spațiile comune, acolo unde oamenii interacționează zilnic.

Se vede și în lucruri concrete, de la suprafețele vitrate ample, care aduc lumină naturală și deschid spațiul, până la modul în care sunt construite zonele de acces și circulație, astfel încât experiența să înceapă din momentul în care intri în clădire, nu doar în interiorul apartamentului.

În timp, aceste lucruri fac diferența.

Pentru mulți dezvoltatori, intrarea în București este momentul de validare. În proiectele pe care le aveți în capitală, ce faceți diferit față de piață și cum se vede acest lucru în vânzări și investiții?

Pentru noi, intrarea în București nu a fost doar un test, ci o confirmare a modului în care lucrăm. Ne ghidăm după un principiu simplu: construim mai întâi un produs valoros și abia apoi facem calcule.

Asta înseamnă că ne concentrăm pe concept, pe arhitectură, pe calitatea execuției și pe detalii, pe tot ceea ce face ca un proiect să rămână relevant în timp. Nu pornim de la ideea de „ce se vinde mai repede”, ci de la „ce merită construit”.

Această abordare se vede și în proiectele pe care le dezvoltăm în București. La Nobel Art Apartments, de exemplu, am construit un concept în jurul relației dintre artă, spațiu și locuire, iar la INAMSTRO Helios am pus accent pe lumină, proporții și funcționalitate, astfel încât spațiul să fie valorificat în mod real.

Atunci când produsul este corect, vânzările vin firesc. Oamenii simt diferența, iar investitorii văd potențialul, nu doar pe termen scurt, ci ca o valoare care se consolidează în timp. Acesta este, până la urmă, argumentul care contează într-o piață competitivă precum Bucureștiul.

Dacă ne oprim la Nobel Art Apartments și aveți la dispoziție doar 20 de secunde, cum m-ați convinge să investesc în acel proiect?

În București sunt multe proiecte care se vând. Puține, însă, care oferă mai mult decât un spațiu de locuit. Nobel Art Apartments este gândit ca o experiență, un loc în care emoția unei vizite la muzeu devine parte din „acasă”. Nu vorbim doar despre un apartament, ci despre un spațiu care îmbină arta, arhitectura și construcția într-un concept clar. 

Pentru un investitor, asta înseamnă mai mult decât metri pătrați. Înseamnă un produs care atrage un public bine definit, se poziționează clar și are potențial de creștere în timp.

Nu cumperi doar un apartament. Cumperi un concept a cărei valoare crește în timp. Sunt sigur, dacă îl vedeți măcar o dată, veți înțelege exact despre ce vorbesc.

Dacă puneți alături Chișinăul și Bucureștiul, unde se simte cel mai clar caracterul acestor piețe și cum vă influențează asta deciziile?

Diferența dintre Chișinău și București se vede în dimensiunea pieței, în nivelul de competiție și în gradul de maturitate. Bucureștiul este mai complex și mai exigent, în timp ce Chișinăul are un ritm diferit, dar evoluează constant.

Pentru noi, însă, piața nu dictează standardele. Ele nu se schimbă de la un oraș la altul. Credem în lucrul făcut corect, indiferent de context.

Apreciem oamenii care lucrează bine, dar și mai mult pe cei care nu pot lucra altfel. Acolo nu mai vorbim doar despre execuție, ci despre principii. Iar aceste principii ne ghidează în toate deciziile, fie că vorbim despre Chișinău sau despre București.

În final, orice proiect este validat de client. Cine este, în mod real, clientul INAMSTRO în România și ce pondere au achizițiile pentru investiție versus cele pentru locuire?

În România, clientul nostru este mai divers decât pare la prima vedere, dar are un element comun: orientarea pe termen lung.

Avem, pe de o parte, partenerii și investitorii care au crescut alături de noi și care ne cunosc modul de lucru. Pentru ei, extinderea în România a fost un pas firesc. Pe de altă parte, sunt clienții care ne descoperă acum, analizează proiectele, compară și aleg în cunoștință de cauză.

Vedem însă tot mai clar o tendință: mulți cumpără pentru a locui, pentru ei și pentru generațiile următoare. Pentru noi, acesta este un semnal important, care ne arată că produsul răspunde unor nevoi reale, nu doar unui interes de moment. În același timp, această stabilitate face proiectele atractive și pentru investitori. De aici apare un echilibru natural între achizițiile pentru locuire și cele pentru investiție.

Orice expansiune vine însă și cu momente care nu apar în prezentări. În parcursul dumneavoastră din România au existat și situații mai complicate, inclusiv proiectul din Brașov, unde relația cu administrația locală nu a evoluat așa cum ați anticipat. Ce ați învățat din această experiență?

Orice expansiune vine cu provocări, iar experiența din România nu a făcut excepție. Au existat și situații mai complicate, inclusiv în relația cu administrația locală, însă le-am privit ca pe etape din care avem de învățat.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am înțeles ține de cadrul legislativ din România, de la reguli de înregistrare până la modul de reglementare a pieței. La început pot părea mai stricte, dar în esență sunt gândite pentru a proteja proprietarii.

Pentru noi, acest lucru devine un avantaj pe termen lung. Creează claritate, oferă stabilitate și, mai ales, construiește încredere. Iar într-o piață în care încrederea este esențială, acest cadru devine o bază solidă pentru dezvoltare.

Vă afectează personal astfel de momente, în care lucrurile nu merg conform planului?

Sunt momente care te pun la încercare, dar fac parte din orice proces de dezvoltare. Ne-am asumat de la început un parcurs interesant, nu neapărat și facil. 

Pentru noi, dezvoltarea este un urcuș. Există etape mai dificile, care cer răbdare, claritate și decizii ferme. Nu ne oprim atunci când lucrurile nu merg conform planului, ci căutăm soluții și ne ajustăm direcția.

Cred că exact în aceste momente se vede diferența, nu atunci când totul merge bine, ci în felul în care reacționezi când apar obstacolele.

Care este, astăzi, cel mai mare risc pentru proiectele pe care le dezvoltați în România?

Experiența acumulată în peste 20 de ani ne ajută să gestionăm riscurile într-un mod controlat. Am construit în timp structuri interne solide, de la arhitectură și proiectare până la producerea materialelor și logistică, care ne oferă control asupra întregului proces.

Asta înseamnă că reducem dependența de factori externi și evităm blocaje majore, cum ar fi întârzierile generate de lipsa unor componente sau de disfuncționalități în lanțul de aprovizionare.

În acest context, cel mai mare risc rămâne, de fapt, unul extern, legat de dinamica pieței. Însă tocmai prin modul în care ne organizăm, reușim să menținem continuitatea proiectelor.

De aceea, putem spune cu încredere că ceea ce planificăm este construit și livrat în condițiile asumate.

Privind înainte, care sunt obiectivele INAMSTRO în România pentru următorii 3–5 ani, în termeni de investiții și extindere?

Privind înainte, obiectivul nostru în România nu este doar creșterea în volum, ci consolidarea prezenței prin proiecte bine gândite și durabile. Ne dorim să continuăm extinderea în orașe cu potențial, dar într-un ritm echilibrat, care să ne permită să păstrăm calitatea și coerența fiecărui proiect.

Următorii 3–5 ani vor aparține proiectelor cu identitate clară, în care arhitectura, execuția și atenția la detalii fac diferența. În paralel, ne concentrăm pe consolidarea parteneriatelor existente și pe dezvoltarea unor relații noi, bazate pe încredere și rezultate.

Nu urmărim o expansiune rapidă, ci una stabilă, în care fiecare proiect livrat devine un argument pentru următorul. Credem că aceasta este baza unei dezvoltări sănătoase.

În această ediție The List vorbim despre o „autostradă” care nu se vede, despre modul în care circulă banii, ideile și curajul în relațiile dintre Moldova și România. Din experiența dumneavoastră, unde simțiți că această circulație funcționează și unde apar blocajele?

Această „autostradă” funcționează foarte bine la nivel de oameni, idei și inițiativă. Există deschidere, dorință de colaborare și curajul de a merge mai departe. Se vede în echipe, în parteneriate și în modul în care experiența se transferă de la o piață la alta.

Blocajele apar mai ales la nivel administrativ și procedural, în diferențe de legislație, ritmuri de aprobare și reguli care nu sunt întotdeauna aliniate. Nu sunt bariere imposibile, dar cer timp, adaptare și răbdare.

Ce v-a schimbat cel mai mult acest parcurs, nu ca profesionist, ci ca om?

Am acumulat foarte multă experiență, în primul rând, și m-am schimbat prin oamenii alături de care am crescut. Am construit echipe și am trecut împreună prin multe, iar acest drum comun ne-a consolidat, nu doar profesional, ci și uman.

Ca om, m-au ghidat mereu valorile creștine. Indiferent de context, ele mi-au oferit echilibru și claritate în decizii.

Am început acest drum fiind mai tânăr, iar astăzi sunt bunic a trei nepoți. Este o motivație puternică să continui, dar o fac cu mai multă liniște și cu o altă perspectivă asupra lucrurilor.

Și poate o întrebare mai personală: există un moment în care o piață vă spune dacă aveți ce căuta acolo sau nu?

Piața, în sine, este un ansamblu de procese economice, dar deciziile reale rămân, până la urmă, umane. Nu există un moment clar în care piața îți spune direct dacă ai sau nu ce căuta acolo. Ține de intuiție. Mai degrabă, simți din interior dacă îți dorești să construiești și să dezvolți în acel mediu și dacă există premisele potrivite. Este o combinație de analiză, experiență și simț puternic. Când această potrivire există, lucrurile încep să se lege. Când nu, indiferent de cifre, simți că nu este direcția corectă.