În ultimii ani, Republica Moldova a început să descopere o resursă nouă — soarele — iar în jurul acestei resurse s-a născut o industrie care crește cu o viteză surprinzătoare. Printre antreprenorii care construiesc această nouă arhitectură energetică se află Vladislav Papanaga, fondatorul QGroup. În interviul pentru The List, dl. Papanaga vorbește despre boom-ul energiei solare din Moldova, despre investiții care ajung la sute de milioane și despre o piață în care capitalul local începe să joace rolul principal.

Companiile sale au deja 44 MW instalați și dezvoltă alte proiecte de aproximativ 115 MW, ceea ce reprezintă în jur de 4% din piața energiei regenerabile din Moldova. Interesul pentru energie nu a apărut peste noapte. Compania noastră activează de 23 de ani, iar în ultimul deceniu am fost lideri în sisteme tehnice de securitate în Moldova. În România, proiectul meu AZiTREND se află astăzi în Top 11 companii de securitate, ceea ce ne-a format o disciplină solidă în lucrul cu infrastructuri critice și sisteme complexe.

Vladislav, haideți să aprindem lumina! De unde, de când și cum a apărut interesul pentru energia solară? Interesul pentru energie nu a apărut peste noapte. Compania noastră activează de 23 de ani, iar în ultimul deceniu am fost lideri în sisteme tehnice de securitate în Moldova. În România, proiectul meu AZITREND se află astăzi în Top 11 companii de securitate, ceea ce ne-a format o disciplină solidă în lucrul cu infrastructuri critice și sisteme complexe.

La un moment dat, am simțit nevoia unui proiect diferit. Așa a apărut VaraVara. A fost, într-adevăr, o provocare personală — am vrut să-mi demonstrez că dacă poți construi performanță într-un domeniu extrem de tehnic, poți reuși și într-un domeniu cu totul diferit. Dar dincolo de ambiția personală, a existat și un motiv mai profund. Am patru copii și cred că orașele noastre merită spații moderne, sigure și la standarde europene. VaraVara a fost și despre a aduce bucurie și zâmbete în Moldova, nu doar despre business.

Direcția energiei verzi a apărut acum aproximativ patru ani, într-un context global clar. Am urmărit un interviu cu Elon Musk în care se spunea că până în 2050 consumul global de energie electrică se va dubla. În paralel, m-a influențat și o idee formulată de investitorul german Oscar Hartmann: este mai logic să intri într-o piață foarte mare și să construiești o cotă relevantă, decât să fii lider într-o piață mică, cu impact limitat.

Piața energiei este uriașă. Dar, în cazul Moldovei, nu este vorba doar despre dimensiunea pieței. Crizele energetice din regiune și dependența noastră de factori externi m-au marcat profund. Am înțeles că energia nu este doar un sector economic — este infrastructură strategică, este autonomie, este libertate. De aceea, alegerea energiei verzi nu a fost una emoțională. A fost un calcul tehnic și strategic, dar și o decizie de responsabilitate. Dacă putem contribui la creșterea independenței energetice a Moldovei, atunci impactul depășește cu mult logica unui proiect antreprenorial. Pentru mine, fiecare proiect trebuie să aibă două componente: performanță economică și utilitate reală pentru comunitate. Energia verde le îmbină pe ambele.

Republica Moldova are aproape 980 MW capacitate instalată din surse regenerabile, dintre care peste 70 la sută sunt fotovoltaice. Care este, în acest moment, capacitatea instalată și capacitatea aflată în dezvoltare în portofoliul companiilor dumneavoastră? La sfârșitul anului 2025, compania noastră avea 44 MW capacitate instalată, iar în prezent dezvoltăm un portofoliu de aproximativ 115 MW, pentru care avizele de racordare sunt deja obținute sau se află în etape avansate de structurare. Dacă raportăm aceste proiecte la volumul total de avize emise la nivel național pentru energie regenerabilă — aproximativ 3.600 MW — portofoliul nostru reprezintă circa 4% din piață.

Este esențial de clarificat că nu vorbim despre „avize ținute în portofoliu”, ci despre proiecte în lucru, dezvoltate etapizat, fiecare cu o direcție clară: fie pentru construcție proprie, fie pentru parteneriate investiționale. Obiectivul este transformarea lor în infrastructură energetică reală, capabilă să producă, să stocheze și să livreze energie electrică în mod sustenabil.

Colegii de la Tv8 au scris în primăvara lui 2025 că ați dezvoltat o rețea de companii care au obținut multe avize de racordare. Companiile concurente consideră că această rețea de SRL-uri au instalat, de fapt, un monopol și au redus semnificativ accesul altor jucători pe piața energiei regenerabile. Cum explicați, există într-adevăr un monopol? A fost o strategie premeditată? Nu putem vorbi despre un monopol. Raportat la volumul total al avizelor de racordare emise în Republica Moldova, portofoliul nostru reprezintă cca 4% din piață, iar când a apărut știrea, era și mai mic. Din punct de vedere economic și juridic, aceste cifre exclud orice definiție a monopolului.

Structura de tip „mai multe companii” nu este o invenție locală și nici o strategie de ocolire a pieței, ci o practică standard internațională în dezvoltarea proiectelor energetice. Fiecare proiect este construit într-o entitate separată (SPV), cu scopul de a gestiona clar riscurile, finanțarea și responsabilitățile. Este un model folosit pe scară largă în Europa. Diferența reală dintre noi și alți jucători din piață nu ține de numărul de avize, ci de capacitatea de a transforma avizele în proiecte reale. În timp ce unii actori au ținut ani de zile sute de MW doar la nivel de documente, fără a construi nimic, noi am ales să investim, să construim și să punem în funcțiune capacități reale.

Dacă a existat o strategie? Da, dar nu una de monopolizare, ci una de planificare anticipată. Am intrat târziu în piață, ne-am asumat costurile, garanțiile bancare și riscurile și am ales să dezvoltăm proiecte concrete, nu să speculăm hârtii. Strategia noastră a fost și rămâne una de construcție, nu de blocare. Am ales să dezvoltăm proiecte bancabile, să atragem investitori, să contribuim real la securitatea energetică a Republicii Moldova. Dacă există un lucru care a deranjat piața, acesta nu a fost dimensiunea portofoliului nostru, ci viteza și vizibilitatea cu care am trecut de la avize la investiții reale.

Ce capacitate totală de energie dețineți în prezent, fără a fi valorificată și ce urmează să faceți cu ea? Întrebarea pare capcană prin formulare. Nu există „capacitate nevalorificată” ca activ abandonat. Există proiecte în diferite stadii: dezvoltare, pregătire tehnică, structurare pentru investitori, finanțare. Fiecare proiect are un rol și un traseu clar: să intre etapizat în construcție și exploatare.

Care este costul mediu, astăzi, pentru instalarea unui megawatt de energie solară în Moldova și cum s-a modificat acest cost în ultimii 5 ani? Costul variază în funcție de amplasare și racordare, dar reperele din discuții sunt cca 400-450 euro/kW, adică echivalentul de 450.000 euro/MW (cu TVA). Se mai diferențiază și pe tip de proiect: autoconsum vs proiect investițional (unde apare și reperul de ~390 euro/kW pentru investițional). Evoluția arată că față de 2020, costul s-a redus semnificativ (formulat ca 2x-3x / ~2.5x, în funcție de reperul folosit).

Cum funcționează modelul prin care investitorii vin cu capitalul, iar echipa dumneavoastră cu avizele și soluția tehnică? Un proiect energetic „ready-to-build” înseamnă 8-12 luni de muncă reală: teren aproape de linie, avize, proiect tehnic, urbanism, aprobări, autorizație de construcție. Noi dezvoltăm proiectul astfel încât investitorul să preia un activ pregătit (de regulă printr-un SPV care deține avizul și documentația). În plus, acoperim componenta de operare și piață: inclusiv suport pe model financiar și, unde e cazul, însoțire în procesul de finanțare bancară, iar faptul că activăm și ca trader crește predictibilitatea comercială pentru investitor.

Unii critici spun că acest tip de model riscă să creeze o „piramidă” a proiectelor energetice. Cum răspundeți acestor temeri și ce garanții au investitorii? Termenul de „piramidă” nu se aplică aici: proiectele sunt independente, fiecare este un activ energetic distinct, cu documentație, echipament și fluxuri de venit din vânzarea energiei. Nu există „mecanism de redistribuire de la un investitor la altul”. Garanția esențială în logica modelului: investitorul intră într-un proiect concret, într-o structură clară (SPV / acționariat), cu un activ care produce energie și venituri.

Ce termen de exploatare au instalațiile solare? Specialiștii din energie afirmă că eolienele se consideră mai rentabile din punct de vedere a durabilității. Împărtășiți opinia? Pentru solar, reperele discutate sunt cu o durată minimă ~25 ani, cu degradare până la ~82 la sută din capacitatea inițială. În practică, există panouri în exploatare de peste 20 ani cu pierderi mici, ceea ce duce la planificări de 30+ ani. Prin comparație, eolianul are mai multe componente în mișcare și, de regulă, mentenanță mai complexă și costuri O&M mai mari. Rentabilitatea nu se judecă doar pe „echipament”, ci pe modelul de business și costul total de operare.

Stocarea energiei este considerată cea mai mare provocare a sectorului. Ce costuri suplimentare aduce și în ce termen se recuperează această investiție? Stocarea nu este doar „provocare”, ci soluția care transformă producția în control: vinzi când e scump și eviți să fii forțat să vinzi când e ieftin. Ca ordin de mărime, în discuții apare reperul de ~110.000 euro/MW (incluzând baterii, PCS și integrare „la cheie”). La nivel de recuperare: pentru stocare standalone, este indicat ~4-5 ani, iar pentru proiecte hibride (solar + stocare), mesajul-cheie este că investiția crește, dar payback-ul rămâne similar sau chiar se accelerează, cu estimări conservatoare de până la ~5 ani în anumite modele.

Bateriile de stocare a energiei se regăsesc în planurile Dvs de dezvoltare a afacerii? Dacă da, la ce anvergură? Da. Sistemele de stocare a energiei (BESS) reprezintă un element central al strategiei noastre de dezvoltare. Modelul pe care îl considerăm optim este cel de stocare pe 4 ore, ceea ce înseamnă că la 1 kW de putere instalată în producție corespund aproximativ 4 kWh capacitate de stocare. Acest raport permite o gestionare eficientă a energiei, echilibrarea producției și maximizarea valorii în piață. La nivel de anvergură, ne propunem o capacitate de minimum 250 MWh de stocare, integrată etapizat în proiectele existente și în cele aflate în dezvoltare. Dimensiunea exactă este corelată direct cu portofoliul de proiecte pe care îl construim și cu extinderea viitoare. Pentru noi, stocarea nu este un „proiect separat”, ci componenta care face ca investițiile în energie regenerabilă să devină sustenabile, predictibile și bancabile pe termen lung.

Ce impedimente întâmpinați cel mai des în dezvoltarea proiectelor solare: avizele, capacitatea rețelei, relația cu statul, finanțarea sau lipsa echipamentelor? Cel mai „îngust” punct este rețeaua (capacitatea de racordare / evacuare) — ea influențează avizele și, mai departe, structura de finanțare. Echipamente există, e o concurență mare pe piață. Pentru proiecte mai mari, finanțarea devine un subiect separat, dar primul blocaj rămâne rețeaua.

Care este rolul statului în acest moment: partener, arbitru sau obstacol în dezvoltarea energiei solare? Unde este cel mai mare decalaj între politici și realitatea din teren? Statul ne ajută — suntem recunoscători pentru cadrul care permite antreprenorilor să dezvolte piața. În special, suntem recunoscători pentru faptul că piața energiei electrice a fost liberalizată prin legea energiei electrice adoptată în august anul trecut, ceea ce înseamnă că energia este un produs tranzacționat pe bursă. De asemenea, programul 373 este folosit de majoritatea clienților noștri pentru finanțare preferențială: aproximativ 7% pe an, pe 7 ani. Există birocrație și multe acte inutile care complică procesul, dar, per total, statul este interesat ca piața energiei să se dezvolte.

Cât de pregătită este rețeaua națională să integreze volume mai mari de energie solară și unde apar primele semne de blocaj tehnic? Rețeaua are limitări, iar blocajele se văd în special în capacitatea de export/interconectare, nu doar în echilibrul intern. La fel, e nevoie de modernizarea rețelelor și stațiilor. Se subliniază importanța proiectelor de interconectare și a creșterii capacității externe. Mai apare ideea că există încă spațiu tehnic, dar o parte e „blocată” de avize pe hârtie care nu se construiesc, motiv pentru care apar mecanisme de tip „avize condiționate/flexibile”, unde investitorul poate moderniza elemente de rețea pentru a obține acces.

Ce tip de investitori sunt astăzi cei mai activi în proiectele solare din Moldova: locali, regionali sau fonduri internaționale? Ce cer, în primul rând, înainte să intre într-un proiect? În Republica Moldova, investitorii activi în proiectele solare sunt, în proporție covârșitoare, investitori locali. Practic, nu putem vorbi încă despre „investitori regionali” în sens clasic — piața este susținută de capital național.

Profilul investitorului tipic este cel al unui antreprenor matur, în jurul vârstei de 45 de ani, care are deja una sau mai multe afaceri funcționale, este obosit de implicarea operațională zilnică, înțelege că afacerile sale produc venit doar atât timp cât el este activ implicat. Pentru acest tip de investitor, energia verde devine o alternativă strategică, nu un „nou business de gestionat”. De aceea, o parte importantă din munca noastră este educarea antreprenorilor: le explicăm că nu au nevoie de încă o companie care să le consume timp și energie, ci de un activ energetic care produce venit predictibil și stabil. Această schimbare de mentalitate este esențială pentru maturizarea pieței energetice din Republica Moldova și explică de ce capitalul local este, în acest moment, motorul principal al dezvoltării proiectelor solare.

Cum arată, în cifre, un proiect solar „bancabil”: ce randament, ce durată a contractelor și ce stabilitate a veniturilor sunt necesare pentru a atrage finanțare? Un proiect solar „bancabil” astăzi înseamnă, de fapt, o stație hibridă (producție + stocare). Doar astfel veniturile devin stabile și predictibile. Randamentul unui proiect bine structurat este de 20-25%, iar perioada de recuperare, în funcție de aportul propriu al investitorului, este de 5-7 ani. Pentru bănci, esențial este ca veniturile generate să acopere integral corpul creditului, dobânzile, cheltuielile operaționale și taxele și să rămână cash-flow pozitiv. Contractele de vânzare sunt, în general, pe 1 an, iar cele de operare pe minimum 2 ani. Datorită predictibilității producției, veniturile pot fi modelate și analizate cu precizie, iar procesul de evaluare bancară durează între 3 săptămâni și 1,5 luni.

Ce impact au schemele de sprijin și tarifele reglementate asupra deciziilor de investiții în fotovoltaice? Sunt suficiente pentru a susține ritmul actual de creștere? Sprijinul e util când ajută investiția: dobânzi mai mici, garanții, acces mai rapid la finanțare. Pentru proiectele mari, instrumentele de tip contract/tarif fix pe termen lung (ex. 15 ani, prin licitații) cresc mult atractivitatea, mai ales pentru investitori mari și internaționali. Este suficient? Răspunsul converge spre: nu încă. Pentru accelerare, sunt necesare investiții în modernizarea rețelelor, eventual facilități fiscale.

Care este cea mai mare greșeală pe care o fac astăzi investitorii care intră în piața energiei solare din Moldova?Greșeala nr. 1 este opțiunea pentru solar fără stocare. Modelul devine vulnerabil la prețurile mici din orele de vârf solar și ratează profitul din seară, când cererea e mare. Greșeala nr. 2 sunt proiectele prea mici, făcute „de unii singuri”, fără know-how, fără garanții, fără acces la cele mai bune soluții și fără putere de negociere. Soluția sugerată implicit: proiecte bine structurate, clustere, parteneriate și, din nou, stocare.

Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă a declarat că Moldova poate depăși ținta de 30% energie regenerabilă până în 2030. Din perspectiva dumneavoastră, până unde pot ajunge aceste cifre? Da, ținta de 30% până în 2030 este prezentată ca realistă și chiar depășibilă, în funcție de ritmul investițiilor și de punerea în funcțiune a proiectelor deja câștigate. Există și o perspectivă mai ambițioasă (până la ~70%), dar cu o condiție esențială: stocare și capacități de balansare. Fără stocare, chiar și 30% poate deveni un nivel „riscant” pentru sistem.

Danemarca este unul dintre liderii mondiali în domeniul energiei regenerabile. În prezent 88% din energia sa vine din surse regenerabile și urmărește să atingă 100% până în 2030. Dacă ne referim la Republica Moldova, cum vedeți structura energetică națională peste 5 și peste 10 ani? În orizont de 5 ani, apare ținta de ~30-40% regenerabile. În 10 ani, ~50% este menționat ca realist cu potențial de ~60% dacă se investește în modernizarea rețelelor și a stațiilor de transformare și dacă dezvoltarea continuă preponderent în format hibrid cu stocare.

Unde vedeți poziția companiilor dumneavoastră în piața energiei regenerabile peste cinci ani: dezvoltator de proiecte, operator de infrastructură sau platformă pentru investitori? În 5 ani vom fi o companie energetică mare, cu o țintă de 10% din piața de energie electrică. Vom avea parcuri proprii mari care produc și stochează energie, vom face trading, vom fi parteneri pentru alți proprietari de parcuri: le vom cumpăra energia și o vom vinde în momentele cele mai avantajoase pentru ei.

Sunt convins că vom atrage și investiții externe în Moldova. Azi e dificil: până acum practic nu a existat un proiect finanțat de un partener străin, iar noi vrem să spargem această „dogmă” și să fim printre primii care atrag astfel de investiții. De asemenea, ne propunem să devenim o companie listată.

Să vorbim un pic și despre profilul antreprenorului Vladislav Papanaga. Cum ați început să gândiți în termeni de business? În viața mea am avut șansa să văd exemple reale de oameni care au reușit prin muncă. Un film de referință pentru mine este „Москва слезам не верит” — povestea unei femei care pornește de la zero și construiește prin perseverență. Această idee mi-a rămas aproape. Nu provin dintr-o familie bogată. Nu am primit capital sau business moștenit. Am crescut într-un mediu decent, dar am înțeles devreme că singura formulă reală este munca. Pot spune că sunt un self-made antreprenor. Hobby-ul meu este munca. Iar faptul că astăzi fac ceea ce îmi place este un privilegiu pe care îl respect.

Ce au însemnat pentru dumneavoastră cei 7 ani de acasă? Au însemnat fundația. Am învățat responsabilitatea și respectul pentru efort. Mi s-a transmis clar că nimeni nu îți datorează succesul. Tot ce construiești este rezultatul disciplinei și consecvenței tale.

Cum le explicați copiilor ceea ce construiți? Seara, când ajung acasă, încerc să le explic fiicelor și fiilor mei în cuvinte simple ce face tata. Le spun că construiesc „baterii mari” pentru țară. Le explic că atunci când energia devine scumpă sau când este nevoie urgentă de ea, aceste sisteme ajută Moldova să rămână stabilă și independentă. Le mai spun că ajut oameni să investească inteligent, astfel încât banii lor să producă valoare chiar și atunci când ei se odihnesc. Când mă întreabă ce înseamnă „business pasiv”, le răspund simplu: este momentul în care banii lucrează pentru tine.

Dar, dincolo de panouri și baterii, cred că ceea ce construim este mai mult decât infrastructură. Construim autonomie. Construim siguranță. Construim un viitor în care vor avea mai multă libertate decât am avut noi.

Ați vrut vreodată să renunțați? Au existat momente dificile. Fiecare antreprenor are perioade de lumină și perioade de presiune. Dar nu am vrut să renunț. Când apare o problemă, nu caut vinovați în exterior. Mă uit la mine și mă întreb ce pot face mai bine. Cred cu tărie că lucrurile nu se întâmplă împotriva noastră, ci pentru noi. Fiecare dificultate m-a obligat să cresc.

Care a fost cea mai scumpă lecție în business? Oamenii. Încrederea acordată fără filtrare atentă poate costa mult — timp, bani, energie. Am învățat că în business caracterul este mai important decât competența. Competența se formează. Caracterul se vede în criză.

Ce lecție nu ați învățat încă? Răbdarea deplină. Îmi place să accelerez, să construiesc, să cresc. Încă învăț să accept că unele procese au ritmul lor natural.

Ce înseamnă disciplina pentru dumneavoastră? Disciplina înseamnă energie bine direcționată. Diminețile mele nu încep în haos. Îmi structurez prioritățile și îmi protejez focusul. Dacă începutul zilei este controlat, restul zilei devine mai clar. Fără disciplină, energia se risipește.

Dacă Moldova ar fi o baterie, în ce stadiu este? Astăzi, probabil, la aproximativ 30% din capacitatea sa proprie. Restul vine din import. Nu ne lipsește dorința de investiție. Rentabilitatea proiectelor verzi este reală, cu o recuperare în 5-8 ani. Ne lipsește însă accesul flexibil la finanțare. Băncile solicită garanții mari, iar nu toți antreprenorii au active suficiente pentru a le oferi. Aici este locul unde mecanismele de garantare și colaborarea internațională pot accelera dezvoltarea.

Ce l-ați întreba pe Elon Musk sau Oscar Hartmann? I-aș întreba cum reușesc să rămână ancorați într-o viziune pe termen lung, în timp ce gestionează presiunea zilnică. Pentru mine, adevărata forță a unui lider este capacitatea de a gândi peste 20-30 de ani, nu doar peste un trimestru.

Cum va arăta ceea ce construiți peste 20 de ani? Astăzi suntem printre primii care au adus 30 MW de stocare în Moldova. Aceste proiecte vor permite clienților să gestioneze energia mai eficient și să valorifice diferențele de preț din piață. Peste 20 de ani, sper ca infrastructura să fie matură, independentă și stabilă. Dacă sistemele pe care le construim vor funcționa și fără prezența mea, atunci înseamnă că am făcut ceva durabil.

Care este calitatea care vă definește? Calmul în presiune. Când situația devine tensionată, eu devin mai concentrat. Nu caut vinovați, caut soluții.

Dacă mâine ați pierde tot? Aș rămâne același om care iubește să muncească și să construiască. Aș rămâne tatăl a patru copii, soțul iubitor, fiul atent și fratele pe care te poți baza. Pentru mine, acestea nu sunt roluri secundare — sunt fundamentul. Business-ul se poate opri. Proiectele se pot închide. Dar caracterul, valorile și capacitatea de a crea nu dispar. Nu pot trăi fără proiecte. Dacă mâine s-ar închide tot, aș începe din nou. Poate diferit. Poate mai matur. Dar aș începe. Pentru că energia nu se pierde. Se transformă. Și cred într-un lucru simplu: omul poate mai mult decât crede.