Hai să pornim simplu. Cu o întrebare pe care, poate, nu ne-am pus-o niciodată: De ce îți amintești imediat de Harap Alb, dar ai uitat atâtea reclame văzute mai ieri? Nu! Nu e vorba de memorie. E vorba de emoție. Noi n-am crescut doar cu povești, ci cu personaje. Iar personajele bune nu se explică prea mult. Ele se simt. Unele ne-au fost dragi, altele ne-au scos din sărite, dar nici unele nu ne-au lăsat indiferenți.

Marketingul funcționează exact la fel, chiar dacă preferăm să credem că suntem „raționali”.

Un brand nu trăiește într-un logo sau într-un site bine făcut. Trăiește în mintea oamenilor.
Iar acolo nu există tabele Excel, ci impresii. Arhetipul de brand este, pe scurt, rolul pe care îl joci în povestea publicului tău. Nu ce vinzi, ci cum ești perceput.

Ești genul care explică lucrurile calm, pas cu pas? Ești prietenul care spune: „stai liniștit, se rezolvă”?
Ești vocea care înțeapă, ironizează și trezește? Sau ești cel care pune ordine într-un haos general?

Oamenii nu analizează asta conștient. Dar o simt imediat.

De aici pornește tot restul (fără magie). Atunci când un brand are un arhetip clar, lucrurile se așază aproape singure:
– tonul de voce devine consecvent,
– subiectele se leagă între ele,
– vizualul nu mai sare de la o extremă la alta,
– iar mesajele par că vin de la „aceeași persoană”.

Psihologul Carl Jung a vorbit despre arhetipuri ca tipare universale, recunoscute instinctiv. Tradus liber: le știm dinainte să le învățăm. De aceea, un brand bine poziționat nu pare „bine lucrat”, ci pur și simplu… familiar. Și familiaritatea, știm cu toții, creează confort.

În online, apar des câteva tipologii clare:

Mentorul – calm, explicativ, nu țipă, dar știe ce spune.
Prietenul – cald, uman, prezent, fără superioritate.
Cinicul – ironic, incomod, uneori enervant, dar greu de ignorat.
Curatorul (Coach-ul) – cel care adună, filtrează și pune ordine.

Ceea ce trebuie să înțelegem este că nu există arhetip „mai bun”. Există doar arhetip potrivit. Problema apare când un brand încearcă să fie, pe rând, toate. Atunci nu mai e personaj. E zgomot.

De ce contează asta, concret? Pentru că un arhetip clar face viața mai ușoară — și pentru brand, și pentru public. Conținutul devine mai ușor de creat. Mai ușor de recunoscut. Mai ușor de distribuit.
Și, da, mai ușor de monetizat.

Oamenii au încredere în ce le este familiar. Iar încrederea nu se negociază la fiecare postare.

Să facem un test mic, dar sincer. Dacă cineva te-ar imita: felul de a vorbi, expresiile, atitudinea. Ar ști ceilalți imediat despre cine este vorba?

Dacă răspunsul e „da”, ai un arhetip. Dacă răspunsul e „nu prea”, e un semn că identitatea ta încă se diluează.

Un brand coerent lasă urme: fraze care se repetă, culori care revin, gesturi, simboluri, o anumită stare. Nu pentru că vrea să se limiteze, ci pentru că vrea să fie recunoscut.

La final, fără solemnitate: marketingul nu mai are nevoie de mai mult zgomot. Are nevoie de mai mult sens. Iar sensul începe dintr-o întrebare simplă, spusă pe un ton prietenos: „Dacă brandul meu ar fi un personaj, cine ar fi?” Răspunsul nu schimbă doar felul în care comunici. Aduce ordine.
Iar ordinea, mai devreme sau mai târziu, produce rezultate.

Autor: Dumitru Talmazan (antreprenor consultant în marketing digital, lector universitar)